Uneori imi place sa ma trezesc in vie…si nu, nu la modul beata si cazuta intre randurile de vita nobila, ci pe o terasa frumoasa, cu o cafea in mana si de ce nu cu un pahar de spumant alaturi.

Nu stiu exact ce ma fascineaza, randurile acelea frumos asezate, terasamentul in sine, strugurele care sta frumos aliniat sau licoarea bahica… Dar cred ca sunt mult mai fascinata sa merg, sa cutreier, sa descopar, sa imortalizez imagini cu mintea si cu ochii si sa ma deconectez, decat sa fac o degustare. 

Dar viile nu sunt facute pentru asta, sunt pentru a produce licori magice, baute cu prietenii in serile de vara. E multa munca pana acolo, pana la momentul in care a lu’Manole isi plimba pasii nestingherita de nimeni.

Ieri am fost in Salaj, da daaa, atat de departe, in Transilvania mea frumoasa, coltisorul ala unde e parca alta lume. Am avut ocazia, bucuria si oportunitatea sa vizitez Crama Carastelec, si sa fie asa cum mi-am dorit, sa imi port pasii prin vie.

Citeste articol original aici http://alumanole.ro/winetrip-la-carastelec/